[VIDEO] Am fost ultima care a văzut insula lui Leonardo di Caprio: “The Beach”
[VIDEO] Am fost ultima care a văzut insula lui Leonardo di Caprio: “The Beach”

“THE BEACH” – PLAJA PE CARE NIMENI NU O MAI POATE VEDEA

Nu știu dacă pot să-l numesc noroc, dar am fost printre ultimii turiști, care au pus piciorul pe cea mai frumoasă insulă din lume. Autoritățile din Thailanda au decis să închidă, definitiv, anul trecut, Maya Bay, din cauza turiștilor, care au distrus ecosistemul. Este nevoie să se dea timp coralilor să se regenereze, mai ales că plaja primea, în medie, 200 de bărci și peste 4.000 de vizitatori în fiecare zi. E trist că un turism haotic, scăpat de sub control, a reușit să distrugă un asemenea loc.

Visam de ani buni să vizitez Thailanda doar ca să văd “the one and only Phi Phi”. Știți plaja aceea perfectă, unică, din filmul anilor 2000, “The Beach” în care ajungea Leonardo Di Caprio, după niște aventuri teribile, și rămânea mut de uimire?  Pe bună dreptate, căci avea în fața ochilor un petec de nisip fin și alb, pustiu, înconjurat de stânci uriașe de granit ieșite din mare. Am mai ajuns prin Siam, însă m-am lăsat cucerită prea mult de Bangkok și de ale lui canale, și, uite așa, visul meu a fost lăsat, cumva, deoparte, dar nu abandonat. Cum se spune: “fiecare lucru la vremea lui”.

Cum a fost experiența mea?

Insula Phi Phi Leh – cu al ei faimos Maya Bay – golful secret, unde s-a îndrăgostit di Caprio,  este considerată unul dintre cele mai frumoase locuri din lume.

Ca să vezi cele șase insule, care fac parte din Parcul Național Koh Phi Phi,  micul arhipelag situat în mijlocul Mării Andaman, trebuie să aterizezi în Phuket sau în Krabi, de unde poți să-ți rezervi o excursie de o zi de la agențiile de turism din zonă. Poți alege o barcă de viteză, care te duce, fix, într-o oră, sau un vapor ceva mai lent. Dar, acum, însă, nu vei mai putea intra în golf, să vezi insula, ci doar vei face un tur în jurul ei. Costă în jur de 70 de dolari de persoană. Eu am plecat din Phuket.

În drum spre Phi Phi, te oprești în laguna Pileh, unde poți face baie în apa de un turcoaz ireal,  vezi Peștera Vikingilor – faimoasă pentru picturile preistorice în piatră – și Insula Maimuțelor. Mi-aș fi dorit să cobor de pe barcă și să pun piciorul și eu în sanctuarul sălbatic al maimuțelor. “No way!”. M-am mulțumit să fac câteva fotografii neclare, de la distanță, pentru că ghizii noștri s-au temut ca maimuțele să nu ne muște.

Ne-au explicat că, în ultimele zile, cinci turiști au ajuns la spital. Dacă te apropii de ele prea mult și le agasezi cu fotografii, s-ar putea să te zgârie sau chiar să te muște. Iar atunci poți să-ți consideri vacanța încheiată. Sunt periculoase și te pot îmbolnăvi grav, ne-au explicat ghizii, iar vaccinul costă enorm. În multe dintre cazuri, ghinioniștii s-au întors, acasă, pentru tratament.

“The Beach” este, exact, așa cum îmi imaginam. Ca-n în film. Așa cum Di Caprio a rămas cu gură căscată, așa am simțit și eu că bucata asta de pământ, din mijlocul mării, are ceva special. Bine, ar fi fost și mai frumos, dacă aici n-ar fi fost… puhoi de lume.

De cum m-am apropiat, din spatele stâncilor uriașe, s-a deschis un golf liniștit, cu apă limpede, de un verde smarald, și nisip alb. Am pus lumea pe modul “silent” și nu am băgat în seamă că, pe fiecare centimetru pătrat, erau zeci de bărci și turiști zgomotoși, care faceau mii de poze și zâmbeau la “selfiuri”, la foc automat. Doar așa, m-am putut bucura de acest colț de lume, cu adevărat, spectaculos.

Nu am stat prea mult în Maya Bay. Doar o oră, iar timpul a trecut atât de repede. Am luat insula la pas, încet, să o descopăr: palmieri înalţi, vegetație luxuriantă, apă limpede, stânci de granit așezate, parcă, de mâna omului, într-un cerc menit să ascundă golful secret.

Perfectă era doar natura, nu și gunoaiele din jur, nu și miile de turiști haotici, care mi-au lăsat un gust amar. Plaja e, acum, din nou, pustie. Și asta pentru că thailandezii și-au dat seama că e nevoie de timp ca natura să se regenereze, după anii nebuni de turism comercial. Nu se știe când va fi redeschisă publicului.

După ce plecat din Phi Phi, am poposit câteva ore pe insula soră – Phi Phi Don, pentru a lua prânzul la un restaurant musulman. A fost cel mai bun orez mâncat vreodată. Gătit simplu, la abur, cu un gust incredibil de aromat. Numai ploaia torențială ne-a stricat programul. Am așteptat să se lumineze cerul ca să plecăm spre altă insulă – Khai, mult mai comercială, înțesată cu tarabe cu mâncare, haine şi băuturi, dar la fel de frumoasă.

Ce poți vedea în Phuket?

Celebrele plaje: Patong, cea mai aglomerată, Karon și Kata.

Sanctuarul elefanților

Pentru 30 de dolari, poți face o incursiune în junglă cu elefanții. Banii turiștilor le asigură hrana, ne-au spus îngrijitorii. Eu vă recomand să nu vă urcați pe elefanți, mai bine să-i vedeți de la distanță. Sunt elefanții care au avut o viață chinuită, mulți dintre ei au fost salvați de la muncile grele.

Sanctuarul Elefantilor Thailanda

CÂT COSTĂ?

Un bilet de avion până în Phuket costă între 400 și 700 de euro, depinde de perioadă și de ofertele, nu puține, ale companiilor aeriene. O cazare decentă pornește de la 40 de euro pe noapte.

Marele Buddha din Phuket

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Distribuie articolul prietenilor tai

Citeste si...

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fii prieten cu noi pe Facebook