Masca – satul unic în lume, pierdut între munți, unde ai marea la picioare
Masca – satul unic în lume, pierdut între munți, unde ai marea la picioare

TENERIFE: MASCA  SAU “SATUL PIERDUT”

Astăzi, vă povestim despre un sătuc pitoresc din Tenerife: Masca. Este cea mai frumoasă așezare pe care am văzut-o și cel mai vizitat obiectiv turistic din Insulele Canare, evident, după mărețul vulcan Teide. Drumul până în micuțul sat, cu vreo 90-100 de locuitori, nu este pentru cei slabi de inimă. I se spune “satul pierdut”, pentru că, până în 1991, când s-a făcut șoseaua printre munți, locul era complet izolat de restul insulei. Se putea ajunge doar pe mare, după un urcuș zdravăn de vreo trei ore pe munte, pe o potecă îngustă.

Masca este situată în masivul Teno, unul dintre cei trei vulcani, care au dat naștere Tenerifelor.  A fost, în secolele din urmă, cel mai sigur loc de pe insulă. Nimeni nu îndrăznea să cotropească micuța așezare, pentru că, aici, era, de fapt, ascunzătoarea secretă a nemiloșilor pirați. Și nu te pui cu ei, nu?

UN DRUM DE INFARCT

Șoseaua șerpuiește abrupt, pe crestele munților, și ai senzația că plutești deasupra norilor. Drumul de infarct începe din orasul Santiago del Teide și se întinde pe vreo 5 kilometri, care ni s-au părut o veșnicie. Se ajunge cu mașina ori cu o excursie organizată. Vă recomandăm să porniți spre sat, în zori, ca să evitați aglomerația.

Fâșia de drum este atât de îngustă și are doar o singură bandă, încât dacă două mașini se întâlnesc pe traseu, unul dintre șoferi trebuie, neapărat, să dea cu spatele ca să facă loc. Îți pune la grea încercare îndemânarea la volan. În plus, trebuie să vă închiriați o mașină mai puternică, nu un mini-ceva, ca a noastră, care până sus am zis că-și dă duhul. Locul este, cu adevărat, spectaculos.

Pentru mine, drumul a fost adrenalină pură. Am închis ochii ca să nu văd prăpăstiile din jur. Am sperat ca minutele să se scurgă mai repede până ajungem la Masca. Însă priveliștea care mi s-a arătat în fața ochilor a meritat toată spaima mea: căsuțe mici, de piatră, ridicate-n trepte, grupate pe o creastă de munte, palmieri, cactuși și plantații de mango. De fapt, asta te uimește, aici, simplitatea neștirbită a locului.

CUIBUL PIRAȚILOR

Legendele spun că acesta este locul unde pirații și-ar fi ascuns comorile furate de pe navele care ancorau în golful din zonă. Era refugiul lor nestiut si izolat, situat la peste 600 de metri altitudine. De pe mare, își cărau prada, în satul rupt de lume, pe poteca de munte îngustă. Și astăzi, dacă te simți în putere poți face traseul, până, jos la mare, de unde poți lua barca înapoi spre portul Los Gigantes. Dar cine să fie atât de “fit”?

Noi nu ne-am încumetat să coborâm până la mare, nu eram echipați de drumeție, și am zis să nu riscăm.

La Masca, aerul tare de munte te trezește și simți o energie aparte. Te bucuri de tot ceea ce vezi în jur, iar liniștea te relaxează. Nu e nimic din modernitatea noastră de astăzi și asta ne-a plăcut.

SUCUL DE CACTUS – MUST HAVE-UL LOCULUI

Am zăbovit aproape o oră la una din cele trei mici terase, de pe marginea drumului, unde se servește suc de cactus proaspăt stors. O delicatesă care merită, neapărat, încercată. Eu una nu m-am mulțumit doar cu sucul. Am văzut, peste drum, un cactus mare, cu fructe coapte. Pe moment, nu mi-am dat seama ce pot păți și am rupt, în grabă, două fructe. Le-am curățat cum am putut, cu mâinile goale, și le-am înfulecat pe nerăsuflate. Și ce să vezi? Nici bine nu am pus mâna pe ele, că am simțit cum zeci de ace minuscule mi-au străpuns pielea. Nu le-am mai putut scoate. Sunt atât de fine încât nu le vezi.

DĂ-I CU SARE!

M-am dus la bar și am mai cerut un suc de cactus, drept consolare, că oricum, aveam mâinile erau deja umflate. Spaniolul de la tejghea văzuse, pe geam, ce ispravă am făcut. Mi-a dat un pumn mare de sare grunjoasă și mi-a făcut semn să mă frec energic. Și dă-i cu sare, și dă-i cu apă! Mă uitam neîncrezătoare… dar a avut dreptate. După cinci minute, parcă, usturimea dispăruse. Pe moment, căci, nu știam ce mă așteaptă. Nu a fost zi din cele 10 de vacanță rămase în care să nu-mi scot doi, trei țepi, care ieșeau la suprafața pielii. Și uite așa satul Masca îmi va rămâne în amintire, nu doar pentru peisaje.

 

 

Distribuie articolul prietenilor tai

Citeste si...

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fii prieten cu noi pe Facebook