Cu baschetii… prin Tara Soarelui Rasare

Cati dintre noi nu am visat inca de mici sa ajungem macar o data in viata in Japonia, in acel loc mistic din povestile cu samurai neinfricati, cu luptatori de sumo sau gheise sfioase? E greu sa descrii Japonia, fara sa spui „cea mai…” sau „wow”, pentru ca, la ei, viitorul a venit deja. E acel loc high tech combinat cu traditia samurailor neinfricati, a luptatorilor de sumo si a gheiselor sfioase.

Japonia m-a luat prin surprindere, m-a zapacit si m-a facut curioasa sa o descopar. Este aventura urbana unica, greu de descris in cuvinte, o civilizatie prea civilizata si o lume aparte.

Daca n-ar fi templele buddhiste sau traditionalele porti portocalii, “torii”,  rasfirate pe la vreun colt de strada, ai putea spune ca privesti o ilustrata dintr-o carte science fiction: trenuri-glont (Shinkansen), care fug cu viteze ametitoare, pe linii suspendate, printre puzderia de zgarie-nori; toalete care canta si iti fac masaj, masini electrice, minuscule, cu un singur loc; bulevarde inguste, iluminate strident de sutele de reclame de pe cladiri, de zici ca a luat foc cerul; automate cu sucuri si cafea din zece in zece metri (vreo 5,5 milioane in toata tara); sute de oameni care merg langa tine, umar la umar, pe trotuare, in metrou, in parcuri.

Bine ati venit, in Tara Soarelui Rasare!

Japonezii sunt zambitori, linistiti, muncitori, atenti la orice detaliu, care, da, face diferenta intre ei si noi. Daca pe strada, ca turist, deschizi harta ca sa vezi pe unde esti, cat ai spune: “banzaaaai!”, sar zece sa te indrume.

Nu prea stiu engleza, dar macar se straduiesc. Nu se supara nici cand tu ca turist ratacit de ploaie intri in primul templu ivit in cale si faci poze in nestire frumoaselor jerbe din orhidee alba care inconjoara un portret. De unde sa stiu ca era o inmormantare? Nu observasem sicriul. Mi-am cerut scuze, adica am facut o plecaciune, insa rudele defunctului nu au parut deranjate de instrusi, dimpotriva, ne-au poftit sa luam parte la ceremonie si, la final, ne-au facut cadou doua umbrele nou-noute.

Cam asa sunt ei! Amabili, in orice situatie! In magazine, vanzatorii te primesc cu un zambet si cu zeci de plecaciuni, fie ca vei cumpara ceva, fie ca nu; la hotel, sunt cosulete cu ochelari cu diferite dioptrii, poate ai nevoie sa citesti ziarele; pe trotuare, nu este fir de praf, asa ca gheisele isi poarta cu incredere sosetele de un alb imaculat in sandale deschise, de lemn; chiar si reparatiile de pe strazi sunt facute cu meticulozitate, asemenea unei operatii pe creier.

Gigantul Tokyo

Tokyo este o aglomerare urbana-gigant, cel mai populat oras al lumii si cel mai modern, cu peste 37 de milioane de locuitori, cu tot cu orasele satelit, intins pe 8.500 de kilometri patrati. Orasul trebuie sa-l simti la pas, atat cat te tin picioarele. Sa-i privesti in tihna cladirile, trenurile, pasajele supraterane, sa „adulmeci” strada, sa observi oamenii. De la prima ora a diminetii, ca la un semn, pe trotuare, navalesc, armate de barbati in camasi albe si pantaloni negri, uniforma „office”. Alearga toti, robotic, spre munca. Spre pranz, haosul se mai domoleste, de parca, ai nimerit intr-un loc pustiu. Nu e nici tipenie de om.

Abia, spre seara, totul prinde, din nou, viata. Vezi tineri imbracati colorat si dichisit, ca in cartile de benzi desenate “manga”, corporatisti care se bucura de o portie de sushi si de un pahar de bere, la finalul unei zile grele de munca, turisti gura-casca vin sa completeze tabloul nocturn al unei metropole care pare ca doarme vreodata.

Noaptea, strazile se transforma in cinematografe in aer liber si iti dau senzatia ca si tu ai fi actor in propriul film… “hai-hui” prin Tokyo. Pe ecrane enorme, suprapuse, pana la etaje ametitoare, ruleaza reclame care iti fura ochii de poti sa spui ca este Craciun in fiecare noapte.

Asa e in Tokyo, la fiecare metru strabatut mai ai ceva de vazut, de descoperit. E ca si cum ai face safari in jungla urbana.

De vazut in Tokyo

Akihabara sau „cartierul electric” este raiul impatimitilor de electronice… doar suntem in Japonia, nu? La fiecare pas, dai peste mall-uri impunatoare, cu etaje intinse pe kilometri buni, unde sunt expuse de la telefoane pana la televizoare facute, parca, pentru anul 2050 si… tot felul de lucruri care nici nu stiai ca exista. Preturile sunt bune. Multe dintre magazine sunt in regim „duty-free”. Cu pasaportul la purtator, puteti cumpara tot ce va doreste inima si va permite portofelul.

Ghinza – este un cartier faimos pentru zecile de magazine cu marci de renume: de la haine create de designeri de top, accesorii si parfumuri personalizate, pana la ceasuri de firma, cosmetice si bijuterii exclusiviste. Aici, se da ora exacta in materie de moda si lux “made in Japan”.

Shibuya – un alt district renumit pentru zecile de magazine si restaurante, dar mai ales pentru o anume trecere de pietoni. Acestei intersectii, care leaga vreo patru bulevarde, i s-a dus vestea ca ar fi cel mai aglomerat loc din lume! Si chiar este. Cand semaforul da unda verde pietonilor, mii de oameni navalesc din toate directiile si traverseaza strada, drept sau in diagonala, intr-un furnicar cum rar ti-e dat sa vezi.

Metropolitan Gouvernment Building – de la etajul 45 al cladirii, poti admira Tokyo de sus. Nu costa nimic, iar metropola ti se dezvaluie in toata splendoarea, la 360 de grade, asta daca esti norocos si nu sunt nori pe cer. Intr-o zi senina, poti vedea chiar si muntele Fuji.

Piata de peste “Tsukiji”, cea mai mare din lume,. Ca sa surprindeti mai bine atmosfera locului, trebuie ajungeti aici la 5 dimineata, cand incep licitatiile pentru peste. Cine se scoala de dimineata… este invitat inauntru. Doar primii o suta de turisti matinali au acces in interior. Ceilalti, daca au ratat spectacolul pescaresc, se pot delecta, afara, cu preparate marine, care iti fac cu ochiul de pe tarabe: sushi, peste uscat sau caramelizat, calamari cruzi sau muiati in sos de soia, scoici, delicatele icre rosii sau negre.

Tokyo este presarat de zeci de temple budiste si altare sintoiste. Unul dintre cele mai vizitate locuri din oras este Sensōji, cel mai vechi templu din zona, ridicat in anul 645. Asaltat de turisti este si Palatul Imperial, marginit de un parc urias, acea gura de oxigen de care ai nevoie intr-un oras atat de aglomerat.

KAMAKURA

Din Tokyo puteti lua un tren spre Kamakura, un orasel situat la 50 de kilometri distanta, cu temple inscrise in patrimoniul UNESCO. Aici, este impunatorul „Daibutsu” (Buddha Urias), al doilea ca marime din Japonia. Si tot aici, puteti merge la plaja, pentru o mica baie in Oceanul Pacific!