Cum îmi planific bugetul de vacanță?
Vă spun cum procedez ca să ajung în locuri îndepărtate fără să cheltui o mică avere. Nu e vreun un calcul de contabilitate complicat. Trebuie să fii organizat și atât. Vorba aceea: “fă vara sanie și iarna car”. Cam așa e și pe partea de travel. Cu cât te gândești din timp unde vrei să mergi, cu atât s-ar putea să și ajungi.
1. Unde mă duc?
Alegerea destinației este, pentru mine, cea mai mare dilemă. Aș vrea și acolo, și acolo, și pe celălalt continent și peste tot, dacă se poate. Dar nu am timp, deh, mai muncesc, iar când mă uit în buzunar mă rezum la ce-mi oferă bugetul. De unde îmi iau inspirația? E simplu. Când văd oferte la biletele de avion. Ele îmi aleg destinația. Apoi, caut să văd cum arată locul și dacă mi se potrivește.
2. Biletul de avion
E lucrul cel mai dureros pentru buzunarul călătorului cu buget restrâns. Ce fac eu dimineață de dimineață la cafea? Caut și tot caut oferte și reduceri direct pe site-urile marilor companii aeriene. Compar prețuri și văd care este suma corectă pentru destinația respectivă. Așa am prins un super preț pentru scumpele insule din Maldive cu Qatar Airways: 500 de euro biletul dus-întors. E bine, vă zic eu!
3. Când călătoresc?
În lunile ianuarie și februarie, și la fel între octombrie și început de decembrie, merită să vezi lumea. Biletele sunt chiar și la jumătate de preț. Până în Thailanda sau Japonia, poți găsi oferte chiar și de 400 de euro biletul de avion, dus-întors, cu o companie de linie, dacă ești perseverent și ai răbdare.
4. Cazarea
Caut pe site-urile de profil să văd ce cazare mi se potrivește, unde e situată și cât costă. Mai sunt și site-urile directe ale proprietarilor, unde poți negocia cu ei pe mail. În luxul din Seychelles, am stat cu 90 de euro pe noapte/cameră/ cu mic dejun/ cazare găsită pe un site nemțesc, în cel mai frumos golf din insula Mahe: Beau Vallon.
5. Transferul de la aeroport
Mă informez, din timp, dacă merită să iau un taxi sau dacă pot să ajung la hotel cu transportul în comun. Nu prea îmi place să am transfer privat. Că am pățit-o de prea multe ori. În Thailanda, avionul a avut întârziere, iar la 2 noaptea când am ajuns în aeroport, evident, că nu mă aștepta nimeni și a trebuit să iau un taxi și să-mi recuperez, apoi, cei 50 de euro. La fel și în Antalya, când am pierdut din vina companiei aeriene o conexiune și m-am trezit tot noaptea singură prin aeroport.
6. Food street sau restaurant?
Acolo, unde se vinde mâncare pe stradă sunt prima la coadă. Eu prefer food street-ul. Mâncarea autentică, gătită-n fața ta! Nu am pățit nimic, nici măcar în Asia, unde lumea se ferește să guste din mâna vânzătorilor ambulanți. Sau, dacă simt nevoia, îmi mai cumpăr una, alta din supermarket. La restaurant, nu poți mânca în fiecare zi, căci doare… Am plătit în centrul Lisabonei pentru două pizza și două beri… 50 de euro. Căci, nu m-am uitat la meniu și m-am gandit că nu costă mult.
7. Cu ce mă deplasez?
Eu prefer autobuzele, trenurile, bărcile, sau tuk tuk-urile. Doar așa cunoști o felie din viața adevărată a localnicilor. Doar în China am mers, zilnic, cu taxiul pentru că era ieftin și, spre mirarea mea, nu acceptau niciun bacșiș. Îți dădeau înapoi până la ultimul yuan.
8. Ce pun în bagaje?
Nu mă duc cu dulapul după mine și nici nu fac cumpărături enorme înainte de a pleca. Niciodată. Dacă mă duc în Asia, știu că voi găsi până și un capăt de ață, un tricou sau o cremă de țânțari mult mai ieftine decât în România. Așa că, dacă am nevoie, mă duc la celebrele lor magazine 7 Eleven, unde folia de paracetamol este fix 40 de bani. Dacă mă duc în Europa, singurul lucru pe care-l cumpăr de la noi este crema de soare.
9. Banii. Card sau cash?
Îmi fac un calcul simplu, cam cât aș putea să cheltui într-o zi și, în plus, îmi iau o sumă pentru situații neprevăzute. Că nu știi ce se poate întâmpla. Îmi iau doar cash și nu o sumă mare, restul îl las pe card. Dacă mai am. 😊 De exemplu, în Thailanda, am avut 400 de dolari și în două săptămâni mi-au ajuns. Am făcut excursii în insule, am mâncat fructe de mare, am mai făcut și shopping.
10. Buget pentru obiective turistice
Mă gândesc de acasă ce am de văzut, cât costă și cu ce mă duc până acolo. În Japonia, mi-am pus separat 100 de euro pentru trenul glonț Shinkanzen între Tokyo și Osaka, sau în Singapore, am știut că o tură cu roata deasupra orașului costă 25 de euro de persoană. La fel procedez și cu intrările la muzee sau parcuri tematice. Îmi iau bani și pentru lucruri pe care nu le știam și le văd acolo și vreau să le vizitez.
TIP: Vremea. E un lucru deloc de neglijat. Caut să nu nimeresc în sauna Asiei din luna august și nici în frigul polar. Ceva pe gustul meu, adică o climă blândă să te lase să vizitezi nouă destinație. Păi, în insula Hainan a Chinei, am nimerit în muson, că m-am încăpățânat eu să ajung acolo. Nu e deloc distractiv să stai în ploaia torențială cu umbrela să vezi temple. Așa că un călător informat, e un călător câștigat!