15 mai, te așteptăm ca și când!
15 mai, te așteptăm ca și când!

A fost și este o perioadă de mari provocări pentru toți și momentul în care trebuie să avem grijă mai mult ca oricând de noi și de cei din jur. Este greu să-ți duci viața între patru pereți fără să poți să-ți faci planuri și fără să vezi cum va fi pentru tine ziua de mâine. Este greu, dar nu imposibil. Ne adaptăm și învățăm din mers despre viața în vreme de pandemie. Și, cumva, această dată – 15 mai – este punctul de cotitură în care revenim încet, încet la normalitate. La o viață simplă care până mai ieri nu o băgam în seamă, dar de care, astăzi, ne e tare dor. Promitem să avem grijă și promitem să respectăm regulile numai dă-ne înapoi măcar un colț de cer, “dragă 15 mai”!

15 mai te așteptăm ca și când pentru că… vrem puțină normalitate. Fix acest lucru ne-a învățat perioada aceasta. Că nu prea am fost foarte atenți la viața de ieri și o luam ca atare, ca și cum ni s-ar fi cuvenit. Nu ne-am oprit o clipă să realizăm, de fapt, că aveam tot ce ne trebuia ca să fim fericiți. Și am mai învățat ceva: cât poate să-ți fie de dor de lucrurile banale, simple pe care nu le vedeam, dar care ne făceau OM.

*** Vreau să simt, din nou, iarba verde sub picioare, soarele pe față și vântul în păr. Să alerg pe un câmp înverzit, desculț.

*** Vreau să mă îmbrac cu blugii cei noi, rămași în dulap, de vreo două luni, să mă aranjez și să ies afară.

*** Vreau să stau la marginea unui lac și să văd apusul.

*** Vreau să mă plimb hai hui și să admir natura, să aud cântec de păsări și să simt miros de vară.

*** Vreau să merg pe stradă, fără să mă mai uit în spate.

*** Vreau să citesc o carte la soare, nu între patru pereți.

*** Vreau să-mi văd părinții și prietenii după luni de depărtare.

*** Vreau să savurez o cafea și să mă uit cum trec norii.

*** Vreau să pot să-mi fac planuri de vacanță.

*** Vreau să mă bucur de viață și să savurez fiecare moment și să uit pentru o clipă prin ceea ce trecem.

*** Vreau să mă duc la muncă. Sună, ciudat, nu? Dar îmi este dor de colegi și de glumele lor.

*** Vreau să aud marea și vreau să simt nisipul sub tălpi.

Așa că 15 mai adu-ne un strop de libertate și de normalitate! Ne-am pus speranța în tine. Pentru că ne este atât de dor de noi, cei care eram ieri. Cum va fi după 15 mai? Cine poate ști cu siguranță? Măcar vom ieși afară fără hârtie și vom avea acel sentiment că suntem, cumva, din nou, oameni liberi.

Distribuie articolul prietenilor tai

Citeste si...

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fii prieten cu noi pe Facebook